"
Eminescu
nu a murit însa de paralizie generala, Gheorghe Marinescu se înselase.
Punind cap la cap toate dovezile strinse ani de zile, Ovidiu Vuia
scrie: “Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetator
stiintific, autor a peste 100 de lucrari din domeniul patologiei
creierului, sint cit se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues,
si nu a avut o dementa paralitica”. În ceea ce priveste alcoolismul,
acesta nici nu intra în discutie. Presupusul sifilis al lui Eminescu
este scos din mineca imposturii si botezat “ad-hoc congenital”. "
"Asadar, Eminescu a fost scos din viata publica si declarat nebun
pentru ca atitudinea lui pentru unirea tarii-mama cu Transilvania nu
era bine vazuta de conducerea de atunci a României, de junimistii P.P.
Carp si Titu Maiorescu, care încercau din rasputeri încheierea unei
aliante militare cu Germania si Austro-Ungaria. De remarcat în acest
sens este o scrisoare a lui P.P. Carp catre Titu Maiorescu în care îi
atrage atentia: “Si mai potoliti-l pe Eminescu”. Iar Maiorescu, l-a
“potolit”, fabricindu-i nebunia si scapind astfel de o voce
“periculoasa”, care îl contrazicea tot mai des. Evident ca la baza
asasinarii lui Eminescu au stat puterile conspirative internationale si
acolitii lor politici de la puterea tarii, care se simteau în pericol
tot mai mare, ca urmare a atacurilor lui Eminescu si a deconspirarii de
catre o voce credibila si îndragita de catre poporul român, a
actiunilor lor antinationale. Astfel, Eminescu a fost scos din viata
publica între 1883 si 1889, in anul asasinarii sale, fiind declarat
nebun si, ca urmare, incapabil de a mai crea ceva."
Gabriel Teodor Gherasim, New York
Ei bine, a fost nevoie de 119 ani ca sa iasa la iveala informatiile
astea. In primul rand, chestia asta cu Eminescu nebun o crede toata
lumea. Vai saracu`, a innebunit de durere cand l-a parasit Veronica
Micle. Sau ca era o chestiune ereditara. Asa si? Asta nu insemna ca
trebuia sa fie si el cu probleme. Accept in totalitate ideea ca
Eminescu n-a murit de "dementa paralitica" (in conditiile in care
momentul mortii lui a fost cam asa: (Doctorul
Vines, care a fost de fata în acel moment, avea sa povesteasca în 1926
exact cum s-au petrecut lucrurile: “Eminescu se asaza pe pat si peste
citeva minute cade într-o sincopa si moare imediat”.) Pai
frate, daca esti nebun, nu mori asa. Dar din motive politice,
asa-numitii "patrioti" din acele vremuri, ordona sa i se faca poetului
injectii cu mercur, pe motiv ca are sifilis, ceea ce nu era adevarat.
De ce in perioada 1883-1889, apropiatii lui Eminescu au spus ca poetul
nu s-a oprit din a crea. De ce dupa moartea lui, "doi domni" au mers la
locuinta poetului, "au umplut doua cufere cu carti si cu manuscrise si au plecat”.
Legendele”
eminesciene vorbesc, însa, pana astazi de “caiete” cu poezii ale
poetului, pierdute, furate, ascunse în aceasta perioada. Biografii sai
trec sub tacere pana si faptul ca în buzunarul de la haina în care si-a
dat duhul, în 15 iunie 1889, se aflau scrise de mana lui poeziile
“Viata” si “Stelele în cer”.
